X Sedinta

Data: 27.02.2011

Locul desfăşurării: CRTCV

Obiective:

-   dezvoltarea abilităţilor de a reacţiona calm la critici

- conştientizarea propriilor vulnerabilităţi la critică

Obiective atinse din curriculum la educaţia civică

- proiectarea acţiunilor de menţinere a relaţiilor interăpersonale durabile

- formarea judecăţilor de valoare cu referire la importanţa comunicării constructive

 Salutul. Evaluarea eficienţei şedinţei anterioare

Tehnica „Perdeaua de fum”. Scopul tehnicii: dezvoltarea abilităţii de a reacţiona calm şi detaşat la criticile, replicile agresive ale celorlalţi. Tehnica constă în folosirea replicilor prin care inducem interlocutorului sentimentul că acceptăm eventualele critici, fără a renunţa însă la punctul nostru de vedere.

Exerciţiul „Cum acceptăm o critică”

5 paşi pe care îi putem încerca:

1. Mai întâi ne calmăm emoţiile. Putem face acest lucru prin metoda Hipoventilaţiei – reprezintă o manevră vagală care determină o încetinire a funcţiilor organismului prin intermediul sistemului nervos parasimpatic. Când hipoventilaţia va deveni o oboşnuinţă, „relaxarea rapidă” va deveni posibilă şi permite apariţia unui nou reflex „În caz de necesitate, mai întâi încetinesc apoi gândesc”.
   1. Ascultăm reproşul.
   2. Definim tipul criticii aduse: e o critică justificată, nejustificată sau vagă.
   3. Verificăm dacă interlocutorul are dreptate şi care-i sunt motivele criticii.
   4. Ne adaptăm comportamentul la tipul de critică:

a)      critica justificată – recunoaştem critica. Furnizez informaţie, mă afirm. Termin pe un ton cordial.

b)      Critica nejustificată – încercăm să vedem dacă celeălat are dreptate şi care-i sunt motivele pentru care ne critică, restabilim adevărul, într-un mod clar şi direct, fără agresivitate, dar ferm. Furnizăm informaţie, ne afirmăm. Terminăm pe un ton cordial.

c)      Critică vagă – e bine să solicităm o precizare a criticii, pentru a ne da seama ce ni se reproşează (ex. Ce aţi remarcat cu exactitate?). Nu e de dorit să intrăm în detaliile criticii, mai ales atunci când suntem agresaţi fără motiv, orice discuţie înseamnă pierdere de timp şi energie, aceasta ar creşte inutil „costurile” sentimentului de disconfort. Terminăm pe un ton cordial.

Împărţim aliatoriu participanţii în trei grupe.

Studiu de caz 1:

Alexandru e furios pe Marin: „E imposibil să lucrezi în asemenea condiţii… Aţi uitat să vă anunţaţi zilele când plecaţi în concediu, şi acum v-aţi hotărât să o faceţi între 2 iulie şi 2 august…”

NB. Marin a respectat toate procedurile de solicitare a concediului

Studiu de caz: 2

Un tată i se adresează unuia dintre responsabilii de la Clubul de fotbal unde se antrenează fiul său: „Acum totul e aiurea la clubul ăsta…”

 

Studiu de caz 3:

Ana lucrează la un Sindicat de iniţiativă. Colega ei –Luminiţa îi reproşează: „E a două oară când ajungi cu 10 minute întârziere”.

Reacţia Anei e de a se simţi rapid agresată şi de a nu rămâne datoare cu răspunsul. Felul ei de a fi ia creat multe probleme relaţionale şi o reacţie de stres semnificativă din cauza conflictelor.

 

Întrebări pentru reflecţii:

1. Ce tip de critică este?
2. Cum v-aţi simţi voi dacă aţi fi în pielea personajului criticat?
3. Cum aplicăm schema de acceptare a criticii?

Debrifare: participanţii sunt invitaţi să împărtăşească emoţiile pe care le-au trăit în această şedinţă, lecţiile învăţate.

Exerciţiu de relaxare: „Închide ochii, respiră adânc şi relaxează-te. Imaginează-te stând în faţa unui munte splendid. Cerul e albastru şi câţiva nori mici plutesc uşor. Soarele străluceşte prin copaci. Păsările ciripesc. În depărtare se aude susurul unui râu.

Oasele  îţi sunt uşoare şi muşchii relaxaţi. De odată, corpul tău, ca un balon, începe să plutească. Te simţi ridicându-te încet spre cer. Cu cât te ridici, cu atât te simţi mai relaxat.

Pluteşti. Te ridici tot mai sus. Trec pe lângă tine copaci înfrunziţi. În cele din urmă, vezi vârful muntelui. Soarele străluceşte deasupra ta. Te simţi minunat. Continui să te ridici tot mai sus şi eşti tot mai relaxat.

 Pluteşti în cerul albastru, moale şi calm. Pe măsură ce te ridici, muntele se pierde în urmă, tot ce mai poţi vedea acum desubt este verdele ierbii. Eşti relaxat. Te înconjoară norii albi. Pluteşti prin ei şi respiri adânc.

Aerul e atât de moale şi plăcut. Pluteşti tot mai sus. Acum eşti deasupra norilor. Vezi pământ dedesubt. Eşti în spaţiu. Corpul îţi e uşor. Braţele sunt uşoare. Picioarele sunt uşoare. Umerii îţi sunt uşori. Te simţi tot mai uşor şi zbori tot mai sus. Eşti relaxat.

Apoi cobori încet la loc. Pluteşti înapoi prin nori. Eşti relaxat şi cobori. Vezi muntele. Continui să cobori. Corpul şi mintea îţi sunt relaxate. Iată copacii! Iată iarba! Te laşi uşor pe iarbă. Auzi susurul râului şi ciripitul păsărilor. Eşti relaxat.”